Morning Vietnam sau scurta calatorie in tara motocicletelor

airbus_a380Dimineata deschide ochii somnorosi peste Londra, iar aeroportul este mai mult vid, cu oameni grabiti sa-si recupereze bagajaele, sa ia un taxi acasa. E craciun.. magazinele din duty free isi expun, impodobite, brazii si jucariile, si desigur marcile de parfum si de alcool. Hmm.. are cineva nevoie cu adevarat de toate astea?

In Vietnam e deja toiul zilei. Pe strazi, sute de mii de motociclete, scootere si biciclete invadeaza strazile in fluxuri imposibil de adaptat la o lege de distributie normala. Motociclete pot trece peste tot: de la o trecere rapida pe trotuar, motociclustul o poate proni direct prin iarba din parc. Trotuarul este o zona indeosebi de preferata, indiferent de volumul de homo sapiens de pe acest trotuar. Mergen incet spre birou, iar motociclistul ma priveste indignat: de ce nu ma feresc oare de pe trotuar? Mai este si intoarcere in sensul invers: nu e neparat sa astepti urmatoare intersectie pentru a face cale intoarsa – o poti face la orice moment, in plin drum. Zebrele tot nu servesc la mare lucru. Ca atare n-am prea vazut vreo zebra pentru care la focul verde sa se opreasca traficul rutier. Zebrele sunt acolo pentru a marca un sfirsit de drum sau altceva, ea nu serveste pietonilor.

Motociclistii reprezinta un termometru al societatii. Ca si Thailanda in care vinzarile de motos_vietnamtuktuk-uri sunt un indicator al cresterii economice, asa in Vietnam motociceletele formeaza masa de singe necesara ca economía tarii sa prospere. In Ho Chi Minh toata lumea conduce o motocicleta: de la director pina la secretara, oricine are o motocicleta parcata in fata casei pentru a se deplasa la lucru. In spatiile de parcare ale centrelor business tre sa cauti o masina cu lupa – sunt doar motociclete! Cu toate acestea, numarul de taxi ramine impresionant. Oare cite vrei sa reusesti sa obtiii in decurs de o zi pentru aavea nevoie sa te deplasesi atit prin intregul oras?

In zona lounge de la Britsh Airways e liniste. Lumea maninca cite un croissant si bea o cafeluta, incercind sa nu adoarma pina la zborul matinal. Astazi am facut deja 4 controale de pasaport, m-am descaltat de 2 ori si cred ca am trecut prin tot felul de rinduri posibile. Drumul din Ho Chi Minh pina acasa e lung.

In Vietnam ai mereu impresia ca vinzatorii, taxistii, ce mai, toti prestatrii de servicii – incearca 4803208-Ben_Thanh_Market_Ho_Chi_Minh_Cityintr-o oarecare masura sa te amageasca, nu conteaza cum – sau un pret care depaseste limitele normale, sau o taxa ipotetica daca ceri tichet de casa. Vietnam este tara pietelor cu amanunt in plina strada, in pavilioane amenajate, pe trotuar, linga locurile de cult, linga muzeuri, peste tot unde potentialii cumparatori s-ar putea regasi in numar mai mare de 2 persoane. Aceste piete efemere, de zi sau de noapte, retin mirosuri din cele mai variate : de la miros de nouddles si crevete, pina la miros de rahat si gunoi, piper iute si curry, orez dulce si peste.

Se crapa de ziua peste Londra si razele crude, albe ale soarelui de decembrie isi fac loc prin ferestrele largi ale aeroportului. Vietnam. Viet. Khanh, Thanh, minh, hui, hoai, xuan, tran, dong.. ce sunete straine si deja cunoscute, acum, cind ma simt putin mai aproape de aceasta cultura asiatica.

Mincarea este extraordinar de gustoasa, dar poate fi medie intr-un restaurant elegant si Goi Cuonnemapoimenit de gustoasa intr-un local jegos si prapadit, in care te cam temi sa intri, unde podeaua este roasa de timp, de pasi, de ani, si care inca tine minte secolul cind casa a fost construita, podea care niciodata nu a vazut in viata sa vopsea noua sau reparatie. Si totusi, in asa loacluri am gustat mincare autentica, “de casa”, la care m-a invitat ghidul meu de la oficiu, dupa ce mi-a analizat reactiile citeva zile si s-a asigurat ca sunt la minimum versata in traditiile locale si nu-mi voi lua talpasita doar la vederea pragului acestui restaurant exotic.

Soarele cucereste aeroporul din Londra. Imbarcarea va incepe curind, imi ramine doar sa regasesc o cutarica poarta ca sa ponesc spre ultimul meu zbor pe ziua de azi.

Nu exista un singur Vietnam – sunt mai degraba doua vietnamuri. Cel de sud – foarte capitalist, rational, orientat spre europa si state. Vietnamul de nord, cu o natura extraordinara, cu lideri ce tin minte razboiul si ce au facut parte din lita comunista de alta data. Un vietnam in care relatiile conteaza foarte mult si in care rationamentul business este de o prioritate secundara.

vietnamDar cel mai important, vietnamezii, ca si alti frati asiatici sunt foarte primitori. Oaspetele nu este doar un trecator efemer prin tarimul lor, el este purtatorul memoriei vii despre aceasta tara si merita tot respectul si atentia. Partenerii mei de afaceri de aici nu m-au lasat sa platesc pentru un singur lunch, iar cind i-am intrebat unde pot cumpara cafea locala, mi-au adus chir a doua zi, 2 pachete de cafea si filtrul asociat. In detalii se ascund multe adevaruri, asa si eu pastrez o memorie vie si frumoasa despre aceasta tara, in care as dori sa revin pentru noi descoperiri, neaparat!

Advertisements
This entry was posted in The traveler’s notebook and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s