Secretara

Uwaga: orice asemanare cu vreo secreatara reala este pur intimplatoare.

Liza are picioare lungi si costum purpuriu cu decolteu adinc. Liza nu are ce pierde in viata. Ea stie ca nu va fi mereu secretara si ca barbatii mereu vor aluneca privirea de-a lungul fundului sau bine rotungit. Dar Liza are caracter si deci ia cu indrazneala pila de unghii si se apuca de manichiura.

Iata trece o cravata intr-un costum – Liza schiteaza zimbetul de serviciu si se intoarce cu aer ocupat spre ecranul stins al calculatorului. Caci Liza isi stie locul.

Ea are multe calitati:
– stie sa pregateasca cafea din borcanul cu nume de marca si sa adauge apa fierbinte in canuta
– poate sa tapeze 3 cuvinte pe secunda fara sa-si rupa vreo unghie
– se pricepe in management: acumuleaza cererile pe birou intr-un fisier aparte, ca pe un trofeu de razboi, cu care va merge o data in zi la “semnatura”

Eventual Liza are vreo colega de birou cu care imparte ultimele birfe din departament, cu cit s-au scumpit sutienele si unde se poate de gasit crema revolutionara anticelulita.

Ea nu se grabeste sa deschida casuta postala, caci stie ca mailuri vor veni mereu cu duiumul, iar ea este numai una, eh.. numai una. Liza raspunde cu o voce grava la telefon, trimite si scoate pe cine trebuie de la locul lui. Striga la cei “de mai jos” sa nu se imbulzeasca si sa stea in rind la usa “mai marelui”. Ea stie sa le arate oamenilor unde le e locul. Are un aer asemanator cu cel al sefului, numai ca il arboreaza atunci cind acesta nu e prezent. Liza nu stie ce inseamna expresia “pina ajungi la Dumnezeu te maninca sfintii” : Sfintii sunt la biserica, domnule!, ar raspunde ea indignata.

Ea asteapta cu nerabdare sa mearga la masa, iar odata acolo, scormoneste cu furculita printre rosii si ardei, oftind ca maninca prea mult.

Liza nu e fata rea, e doar inraita. Nu mai tine minte ce spunea profesorul la prelegerile de macroeconomie si suspina ca in zilele de azi diploma nu serveste la nimic, principlaul e sa ai maini paroase. Iar ea are doar un fund rotund, cum sa-ti faci loc prin lume in asa situatie?

E seara. Lumea pleaca pe la case, unde ii asteapta copiii cu dor jucind la playstation. Liza se uita visatoare pe geam si la ceas. Atit timp cit “cel de sus” inca rezolva vreo afacere importanta pentru intreprindere, ea trebuie sa asigure frontul strategic al antecamerei.

Cindva Liza o sa dea ochii cu vreo mina paroasa si un cap chel la vreo petrecere corporativa. Si atunci ea va avea rochie alba, burta rotunda si casa cu 2 etaje. Si in loc sa trieze emailuri ziulica intreaga, ea se va bronza pe terasa strigind la copii sa nu se imbulzeasca la piscina si sa sara pe rind in apa. Dar asta cindva. Acum Liza isi pune grabita mantoul pe umeri si coboara tantos treptele de la iesire. Baiatul de la securitate ii zimbeste timid, dar ea trece indiferenta si rece: oamenii trebuie sa-si stie totusi locul!

Advertisements
This entry was posted in Moldova and tagged , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Secretara

  1. ceziceu says:

    maina paroasa , mmm 🙂

  2. lupulsur says:

    Mi-a plăcut, tare fain!
    În special “Nu mai tine minte ce spunea profesorul la prelegerile de macroeconomie si suspina ca in zilele de azi diploma nu serveste la nimic, principlaul e sa ai maini paroase”.
    🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s