Paznicul si Socrate

Cind eram eu mai tinerica, nu visam sa devin bogata sau sa plec cu work&travel in SUA sau sa fiu coordonator de proiect in cadrul unui ONG. Pe atunci ii citeam pe marii filosofi si stabileam noi teorii despre esenta omenirii. Cind eram eu mai tinerica si rodeam scaunele in ultimii ani de liceu, a dat in mine o dorinta de neclintit : sa vad si eu cum se face o bucatica de paine.

Zis si facut. Am cumparat Makler (atunci jobsomething.md parea o utopie) si m-am uitat prin oferte de lucru pe potriva. O!, consultant in cosmetica sa fie. 5 ore pe zi intr-un magazin de cosmetica, consultarea cumparatorilor. Bun, hai incercam asta. Mama m-a privit uimita: “Da tie iti trebuie? Iti dau eu bani daca ai nevoie” Nu, copkilu vre singur sa cistige bani. Tata a zis ca o sa-mi treaca repede, mai ales ca sunt teze, BACul. Dar eu atunci credeam ca tezele sunt evenimente caritative pentru profesori, iar BACul doar o sursa de traumatizare psihica pentru unii si miros de dolari pentru altii. Stati ca am gresit: eu si acum asa cred.

In fiecare zi dupa lectii, in timp ce fete constiincioase rezolvau integrale si derivate acasa, baieti “sportsmeni” alungau mingea in curtea scolii, iar altii beau bere in parc cu Kolea, eu ma duceam la lucru. Si asa ma simteam de mare si de independenta! Am lucrat in magazine diferite, reprezentam o firma producatoare de cosmetice care era in faza intensa de promovare pe piata din Moldova. In afara de cumparatori comunicam exclusiv cu vinzatoarele de acolo. Coeficientul IQ destul de mic, ca sa intelegeti ca nu prea aveam cu cine interactiona. Nu m-as incumeta sa numesc comunicare discutii despre cum mai bine se prinde lacul de unghii, ca vinzatoarea din smena ailalta e o curva, ca mama din Italia a trimis o noua “shmotka”, ca Jora “gruz4iku” ii tare “simpotnii”, in fine.. noroc de cumparatori, ca de nu imi venea sa-mi dau o palma si sa-mi astup urechile ca sa nu le aud discutind.

Si iata in una din zile m-am deplasat la un magazin de la Buiucani. Era un timp ploios si rece, cind nu ti-e a iesi din casa si nici umbrela nu ajuta, caci umezeala patrunde peste tot. Cumparatori ioc. Nu aveam ce face asa ca m-am pus pe activitatea mea preferata: pe gindit. Nu stiu daca practicati asa activitate: cind nu ai nimic interesant de observat in jur te inchizi in tine, tragi obloanele pe ochi si te gindesti la diferite chestii interesante in sinea ta. Mie una imi place foarte mult, inca de mica, cind imi povesteam mie insami povesti (asta o stiu de la mama, care deseori ma surprindea zicind povesti papuselor, de care ea niciodata nu auzise, si nu intelegea de unde le luam).

Cum stateam eu in starea asta meditativa foarte confortabila, vad ca-mi da tircoale cine altul decit insusi.. paznicul magazinului ! Nu un nenea Ionel cu mustati, si nu un Johnny cu muschi patrati, dar un tinar subtirel si tras printr-un inel pe care-l sufla vintul. « Of, acush incepe trilogia : Cum te cheama?, Dar stii ca esti frumoasa? si Da-mi numarul tau te rog” imi zic eu. Si intr-adevar, cu un pas hotarit il vad apropiindu-se de mine.
-Buna ziua. Cit e de liniste in jur, nu-i asa ?
-…?
– Si intuneric. E intuneric in lume. Parca am fi cu totii orbi.
-… ?
– Ca in alegoria cavernei din Republica lui Socrate. Cunosti ?
-..!!

Paznicul s-a transformat brusc intr-un orator timid, iar timpul si spatiul au devenit mai mult ca niciodata notiuni relative. Eu tocmai eram in faza filosofilor germani, iar de capul alora greci nu ma apucasem. Obloanele imediat s-au deschis si am inceput sa ascult. Am discutat: si despre lumea ca o pestera, si cum individul nu percepe decit latura distortionata a realitatii, si despre Kant, si despre Schopenhauer. Ziua aia a fost cea mai scurta din toate in care am lucrat. Nu am mai avut misiuni in magazinul cu pricina si nici nu stiu cum il chema pe tinar, nu l-am intrebat.

Peste ceva timp am abandonat aventura mea in industria cosmeticii pentru a ma pregati de BAC. Fusesem angajata impreuna cu alte 2 fete, care au fost concediate ulterior si apoi firma a reangajat alte 2, care la fel nu au tinut mult. Aveam un sef foarte exigent. In ziua in care am intrat in biroul lui si i-am zis ca renunt la job pentru a ma dedica exclusiv bancilor scolii, pe fata lui pentru prima data a aparut un zimbet trist de regret, care m-a impuns cu placere in suflet. A incercat sa ma convinga sa mai ramin citeva luni, dar cum copilu a hotarit sa inceapa lucrul, tot asa s-a intors inapoi la joaca.

Advertisements
This entry was posted in Moldova and tagged , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to Paznicul si Socrate

  1. şi totuşi încă nu te-ai măritat?

  2. De ce? Ai vrea sa fii nanas la nunta? 😀

    • Nuuuu, adica nu stiu, eu nu mă pricep în aiestea cu nunţile 😀 Dar despre povestioara de mai sus, chiar mi-a placut. Şi în general imi plac oamenii care la suprafaţa trimit un mesaj, dar în interior au un cu totul altfel de conţinut. Iata un bun exemplu este paznicul tău. Astfel de intâlniri distrug stereotipuri.

  3. nativozian says:

    Imi place, ca are un mesja profund, si o morala acest eseu. Cu siguranta a fost o experiente in viata, din care ai invatat multe:))) Asteptarea noului eseu a fost rasplatita din plin. Bravo!

  4. A.H says:

    Păcat că astăzi omul cu circumvoluțiuni pe creier nu poartă aceasta scris pe frunte, poate i-ar fi mai ușor să existe (material) și ar fi scutit de incomoditatea de a se amesteca în cercuri nepotrivite.
    Eu sunt de părerea că cel mai potrivit statut pentru un om deștept este cel de „om invizibil”, am întilnit citiva oameni invizibili la viața mea și m-au surprins plăcut, nici nu am bănuit că sub un înveliș sumar de piele și haine se poate ascunde un potențial demn de tot respectul, de-atunci tind mereu spre asta …dar înainte de a fi invizibil trebuie să fii destept … aici încă mai lucrez 🙂

  5. Ai citit “Eleganta ariciului”? Sunt curioasa ce parere ai avea despre carte 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s