Fraza care ma rupe. Se intimpla foarte des. Cind comunic ocazional cu vreo cunostinta din Moldova (curios, dar moldovenii din afara tarii de obicei nu tin asa discurs), primul lucru, dar primul lucru care te intreaba, dupa traditionalul “Salut” e obositorul, imposibilul, iritantul: “Ce faci? Inca nu te-ai maritat?”. Si nu conteaza daca m-am maritat sau nu. Insa am o serioasa alergie de la aceasta intrebare plina de naftalina.
Chiar nu inteleg. Ok daca fraza suna de la vreo matusa sau vreun unchi de o anumita virsta. Ma rog, traditia, obisnuinta. Dar de la tineri/tinere ca mine, care abia au iesit de pe scaunele universitatii.. Poate nu pricep eu bine? Este casatoria punctul in jurul caruia se invirte toata viata? Scop suprem si nu mijloc? Credeam ca am trecut de perioada preistorica in care poporul cinstea si sarbatoarea doar 3 rituri esentiale: nasterea, casatoria, moartea.
Stiu ca e frumos sa crezi ca trebuie sa te legi cu un suflet pentru toata viata, iar acest fapt sa fie acompaniat de o ceremonie pompoasa si neobisnuita, pe care sa cheltui mai mult decit 
poti, dar asa incit sa se duca stire in cele patru zari, sa stie toti: Ionica si Maria s-au luat pe veci! Dar mie imi pare ipocrit sa inclei toata existenta de acest eveniment. Sau sa crezi ca fericirea va rezulta de acolo. Daca tragem cu ochiul prin statistica, descoperim ca la mia de locuitori avem 7 casatorii si 3 divorturi. Deci preferam sa inchidem ochii in fata realitatii?
In viata nimic niciodata nu e garantat. Cu acest adevar trebuie sa traiesti in fiece zi, realizind importanta lucrurilor frumoase de care ai parte si avind mereu capacitatea de a le aprecia. Eu nu cred in stampila. Si nici n-am sa mor de jale, daca nu am sa imbrac rochia aia alba. Nu exclud ca am sa realizez intr-o zi aceasta ceremonie (insa la sigur va fi foarte discret si in prezenta celor mai apropiati, iar prin apropiati nu am in vedere 150 sau 200 de persoane).
Iubirea se faureste in fiecare zi. Si niciodata, dar niciodata nu trebuie sa ne complacem in sentimentul de and we will live together happily forever after. Caci viata e imprevizibila, si chiar in momentul in care ti-e bine si cald, soarta iti va da un sut ca sa te trezeasca din toropeala.
Apoi sa stiti ca oamenii pe care ii apreciez ma saluta pe masura. Un prieten mi-a scris recent o scrisoare lunga despre peripetiile lui, iar prima fraza a fost: “Salut! Ce mai faci? Mai visezi?” Da, mai visez, si vreau o lume cu mai putine stereotipuri, cadre, proceduri, norme.Vreau oameni care isi indepilnesc visele, dar nu fac ceea ce trebuie de facut fiindca altii procedeaza astfel sau fiindca altii cred ca asa e bine. Vreau oameni care tind sa creasca in tot ceea ce fac in lumea exterioara, dar mai ales in cea interioara.
Iar la fine aduc un extras din Razboi si Pace, de Lev Tolstoi. Fiecare interpreteaza cum stie mai bine.
“— Что ж он тебе еще говорил? Какие стихи-то эти? Прочти… — задумчиво сказала мать, спрашивая про стихи, которые князь Андрей написал в альбом Наташе.
— Мама, это не стыдно, что он вдовец?
— Полно, Наташа. Молись Богу. Les mariages se font dans les cieux.”
thegirlbytheseaside.wordpress.com 
Inna, imi place f. mult cum scrii. Despre tema maritisului am scris si eu, si sa stii ca unii din noi chiar au o gindire preistorica – pentru ca intrebarea asta de fapt tine de viata noastra privata, si este lipsa de tact sa intrebi asa ceva. Am citit acum vreo 2 ani o carte super tare scrisa de un psiholog francez – Fat frumos si fata singura. Si sa stii ca autorul explica f. multe lucruri interesante ti-o recomand din suflet. Uite daca vrei sa citesti ce-am scri si eu (aceleasi ginduri practic le-am expus si eu) te invit la mine pe blog http://nativozian.wordpress.com/2011/03/28/maritisul-2/
Stii, eu nu agreez tendintele opuse: barbati metrosexuali si femei innebunite dupa cariera, asa cum vad eu in vest, dar si psihologia ecuatiei femeie nemaritata = femeie nefericita imi pare mult prea depasita ca sa fie tolerata.
nu trebuie sa cadem in extreme, dar intr-adevar sunt de acord ca astazi sinonimul femeie maritata, nu este femeie fericita, si pot aduce zeci de cazuri care ar sustine aceasta idee.
Mie imi pare cea mai faină intrebare. Aşa poti sa te joci cu mintea intrebătorului. Raspunzi DA. – Eidaaaaa. Şi cine-i (ne)norocosul? – Ei, un betivan, l-am luat de pe strada 😀
Asta-i fun :D!!!
Paul, este un citat care tare imi place, de Horace Walpole (a existat asa un om se pare) “Life is a comedy for those who think… and a tragedy for those who feel.”
you can’t feel or think exclusively. Trebuie de găsit un echilibru. Iar daca râzi de circumstanţele care in mod normal te-ar face sa te simti prost, consider ca este un sistem de apărare foarte bun.
Am facut eu asa de vreo citeva ori:)
Matusilor mele, cind ma intreaba ingrijorate cind ma marit, la raspund “cu mindrie”: “O sa arate la Mesager cind o sa ma marit. Asa ca, urmariti:)))!”
nice approach 🙂
Da, super Paul, nu stiam ca esti asa glumetz :), autoarei tot respectul, mi-a placut articolul !!!
Pingback: Un articol foarte fun: “Inca nu te-ai măritat?” « Mariana Ţîbuleac
este o explicatie mai simpla: sunt unii oameni, care pur si simplu nu stiu ce sa vorbeasca, dar vor, asa ca pun intrebari standarte numai sa nu fie tacere penibila 🙂
Stiu si asa cazuri. O data din penibilitate m-a intrebat la inceputul discutiei si l-a sfirsitul discutiei daca nu ma marit 😀
Mi-a plăcut postarea ta! https://viacheslavkushter.wordpress.com/2010/05/22/casatoria-o-prostie-necesara/
Eu nu am avut probleme/legătură cu ideea de căsătorie pînă recent. În ianuarie, de ziua mamei, pentru prima dată am fost întrebat de către nişte rude, cînd mă căsătoresc :D. Gata, atunci am înţeles că în viziunea rudelor mele mi-a venit şi mie timpul :))
Cit de tare te inteleg!!! Foarte bun articolul!! sint mereu in aceeasi situatie, si cel mai neplacut lucru este atunci auzi intrebarea asta de la persoane care iti cunosc foarte bine situatia.. Fiind departe e foarte greu sa te manifesti, sa-ti construiesti o viata printre straini, si uneori nu mai nici macar timp sa te gindeshti la maritis… ei insa cred ca in strainatate curge lapte si miere peste tot, ca vine printul pe cal alb si te salveaza cu bogatiile lui… prostie… imi pare rau uneori de asa oameni…
Cu bine!
Stii, mie imi pare ca in strainatate e mai simplu decit atunci cind esti in Moldova, unde toate matusile si nanasele stau in capul tau, si-ti cauta miri, si nu dorm noaptea gindindu-se la cum mai bine sa te aranjeze la casa ta.. lol 🙂
Ei da. De parca skype n-ar exista. Recent am asistat la o discutie a unei cumatre cu fata unei vecine din sat, fata fiind stabilita in strainatate de multi ani, impreuna cu logodnicul. Respectiva vecina, mama fetei, simte ca a pierdut controlul asupra ei. 🙂 Nu-si gaseste locul: s-a inscris ori nu, a nascut ori inca nu. Si cumatra nu mai putea de curiozitate, se tot uita in ecranul computerului, si deoarece nu vedea bine, ma intreba si pe mine: ia uite, parca se vede acolo un leganas?
Iar prima intrebare pe care a pus-o fetei a fost: unde-i cel mic?
lol 😀 din chestii de astea ar iesi o piesa de teatru de mai mare dragul. In Moldova sunt cele mai tari cumatre si nanase detectivi 🙂
Unii ar zice ca anume asa e si mai usor: de ce sa-ti faci griji tu de viata ta personala, daca de asta s-ar putea ocupa matusile si nanele tale ?! :)))
Eu nu zic asa!!! (:D)
Intrebari de genu asta vin intr-adevar din lipsa de interes a moldovenilor (de acasa) fatza de orice altceva.. Nu stiu daca asta vine din cunostintele limitate (nu ca stiinte, dar ca interese mai mult) inca de pe timpul sovieticilor, din traditiile nationale legate de maritis, cumatrie etc sau pur si simplu din firea oamenilor… Fapt e ca se intilneste foarte des la foarte multi oameni de la noi…
Mie nu-mi era deloc lol, mie imi era chiar destul de FUUUUUUUU (stii acest meme, da). Chiar nu m-am putut controla la un moment dat si am ţipat oleacă la dânsa în cheia cată-ţi de treaba ta şi nu te bagă în viaţa altora.
iti dau dreptate, de cand am plecat din moldova ma simt om liber, nimeni nu are nici o treaba cu viata mea. ma simt mai feiricita aici alaturi de familie evadand de prostia care ma inconjura.
Eu am noroc de rude care nu stau pe skype sa caute daca nu am camase si cravate prin camera 🙂
DA… sunt momente cand te simti mafa de vandut… si mai sunt momente cand ti se pune si bonus pentru lichidare de stoc… or, are priza mai mult domnita care la 11 ani a nascut un bebe in ziua nuntii?…
Dupa ce te vei marita va apare alta intrebare tipica 🙂 : Tot in doi sunteti? sau Cind aveti de gind sa faceti un copil?
olga, de dupa ofecializarea relatiei intrebarea de baza va fi “si cand cumatria?” =)) imediat dupa nastere “si a doilea cand?”
nu ma retin sa fac share pe facebook 🙂
Pe mine mă enervau întrebările despre viaţa personală (măritiş, copii) până când am înţeles că oamenii care le pun pur si simplu sunt incapabili de alte discutii. Viata lor e formata dintr-un şir de evenimente gen: cutare s-o măritat, răscutare o născut, vecinului i-o perit capra, da la noi o fătat vaca, iar nănaşu o făcut un vecer aşa de frumos când i s-o dus băietu la armată.
Oamenii de prin alte părţi tot nu discuta daca este sau nu viata pe Marte, dar informatia care circula este de alt tip: cutare a fost mutat la oficiul central, s-a schimbat directorul organizatiei, s-a dat un post la concurs, etc
Apropo, de visul moldovenesc…
tot ma enerveaza la culme intrebarea data, eu de fiecare data cind ma duc la tara – incep sa ma intrebe la fel vecinele : ce singura ai venit acasa, pe cind jucam la o nunta ?
Si cateodata devine neplacut ca nu ai poti explica omului ca nu te poti marita cu primul om intilnit in cale, doar de dragul de afi maritata (in cazul in care nu ti-ai gasit inca jumatatea) si chiar e deranjant pe alocuri
Cred pina la urma ca asta e natura moldovanului, e ceva specific. Dupa intrebarea cu maritatu’ urmeaza intrebarea cu “unde lucrezi?, cam cat ai salariu ?”
place blog, revin
Pe scurt, ai impresia ca “viritul in sufletul omului” e un fel de sport national..
da pe mine ma amuza cand intreb vreo cunostina/fosta colega cum ii merge si primul raspuns este un “inca nu m-am maritat” vinovat. ce sa-i faci, pentru unele maritisul intr-adevar e culmea realizarilor unei femei.
lol, sindromul jertfei
dar eu vreau. Stampila si rochie si party la Monte Carlo Bay. I’m such a moldovan…Desi eu inteleg perfect argumentarile tale de mai sus, si ma simt un fel de ne-concerned cind mi-e adresata intrebarea, pentru ca cei ce îsi permit sa mi-o puna, habar n-au de viata mea. Cei ce au habar nu ma mai întreaba….
Salut L, inca nu te-ai maritat? 🙂
de ceva timp am niste vecini indieni, mi s-au cam ros urechile de discutii cu ei.
ceea ce numim noi maritisuri aranjate de matusi si cumatre pentru ei e ceva normal,
mai mult decit atit, baieti in toata firea, aproape de 25 asteapta de la rude candidaturi pentru casatorie, ei nu au timp, (si mai mult ca traditie{dupa mine, foarte stranie}) de “cautare” flirt si toata partea de dinaintea nuntii.
pare destul de disperata aceasta intrebare la moldoveni, insa cind stiu deja cind in alte parte este si ceva mai prost, gindesc ca nu e chiar atit de rau 🙂
succes
vine mama fetei la preot si-i spune: Parinte, fata mea traieste in pacat cu iubitul ei (N.A. adica in concubinaj), eu vreau ca ei sa se casatoreasca , sa se cunune, sa traiasca in lege! La care preotul ii zice: Eu inteleg ca mata vrei, dar copiii vor??????
E o istorioara adevarata. Asta asa ca o completare la istorioarele Lupului 🙂
“Este casatoria punctul in jurul caruia se invirte toata viata?”
Desigur.Trebuie sa ai barbat la casa, si familie sa nu te intereseze altceva decat ce mancare sa-i “fac lui a meu” .Si mai ales cum asa, verisoara ta de aceeasi varsta deja de vreo doua luni tot isi infrumuseteaza odnoklasniki cu poze de la “shashlik” , de la nunta, de la botez , la brat cu Gicu si tu singura.?? Rudele permanent te intreaba :Unde tii mirele? Da iaute asheia lui ashela deja are un copil da tu?
Maritatu’ asta nu tii gluma , sensul vietii! 🙂
:)) De cate ori vin acasa si ma vad vecini, vecinii un pic mai mari ca varsta, necasatoriti, ma intreaba exact acelasi lucru. Rad cu pofta raspunzand ca nu ma marit inca.
Aha, asa a fost dintotdeauna, pina eu nu le-am facut in ciuda si…m-am maritat, NA poftim. Dupa 2 ani am divortat si acum, intelegind ca a fost “ne to” si ‘ne tot’ sunt chiar fericita ca viata mea libera de acum. Cel putin, am scapat de intrebari, ca birfele de dupa oricum nu ma intereseaza… M-am antrenat perfect in activitatea asta numita ‘”pofighism”.
P. S.: desigur, am glumit la faza “facut in ciuda”. A fost o experienta printre multe altele in viata…
P.S : fain – blogul tau!