Acasa

Cit suna de cald, drag, cunoscut. Unde-o fi oare, acest acasa ?

Acolo unde ai fost copil, pe timpul primelor nazbitii, unde totul iti parea mereu nou si interesant, iar culorile erau vii si mirosea a fericire ? Un glas sopteste ca e acolo unde sunt parintii, buneii, unde mainile lor calde vor astepta mereu sa te intilneasca cu o imbratisare de bun revenit.

Sau e acolo unde bati pasul in fiece zi, la lucru si inapoi, unde ai o baie calda si o cafea tare de dimineata?  Acasa la unii se pierde prin avioane si zeci de destinatii vizitate in graba, prin cluburi zgomotoase si malluri imense, in cercul prietenilor de o viata sau a cunostintelor de moment.

La altii e in casa plina de risul fara griji a copiilor, care asteapta cadouri de la Mos Craciun, fara sa banuiasca ca tu vei fi acela. Sau poate o fi in privirea persoanei iubite, care iti daruie fara limita tot de ce ai nevoie?

Un timp l-am cautat si eu acest acasa. Acum l-am gasit. Am venit acasa. EU sunt acasa.

Dar TU, esti acasa ?

Advertisements
This entry was posted in In my mind and tagged , . Bookmark the permalink.

14 Responses to Acasa

  1. i might sound a little cheesy 🙂
    but what if “acasa” nu e un loc dar e o persoana?

  2. moldoveanul says:

    am fost mereu acasă 😉

  3. calatoarea says:

    Eu nu-s acasa. Ieri am parasit acasa pentru un loc odios pentru sufletul meu, perfect insa pentru mintea mea. Pacat ca sufletul si mintea gandesc la unison rar.

  4. mblowblog says:

    Eu sunt de acord cu afirmatia ca acasa sunt niste oameni, si nicidecum un loc anume. Pentru ca atuncii cand ti-i dor de casa, nu ti-i dor de pereti si nici de acoperis, shi nici de drumuri striate pline de noroi. Ti-i dor de oamenii dragi, de tot timpul frumos pe care l-ai petrecut alaturi de ei.

    • “obisnuiam sa gindesc asa, dar acum vreau sa cred ca acasa il port cu mine”

      un pic.. egoist, dar se merita,
      for your own safety 🙂

      • As vrea sa fie egoism Paul, daca ai sti cum imi lipseste aceasta trasatura de caracter uneori.. Totul este efemer, si cit de mult nu as iubi pe cei apropiati, undeva in coltul mintii stau mereu cu gindul ca maine i-as putea pierde.
        Am pierdut deja o data, totul.. si doar atunci am invatat ca sufletul uman trebuie sa-si fie sine insusi de ajuns, ca sa poata supravietui si mai ales ca sa poata darui: din plin si neconditionat.
        Sunt ca melcul: port casa in spate si ii chem acasa pe toti cei care imi sunt alaturi acolo unde ma aflu.
        Asemeni e si cu moartea: o tin aproape in gind, m-am deprins cu ea, stiu ca ar putea veni in vizita in orice clipa, de aia nu ma tem de ea si traiesc fiece zi din plin, de parca ar fi ultima..
        PS: Sper ca ai inteles corect tirada mea “filozofoasa” si ca nu suna prea tare a necrolog 🙂

  5. fii pe pace, am inteles corect triada. Şi am mai inteles ca acest concept este mai degraba un scut de protecţie foarte eficient, fiind construit din componente organice (?! 😀 )

    p.s. da, that love sick thing.
    destul de… incontrolabil 🙂
    Iar unii, eu de exemplu,
    se dau in vint dupa lucruri pe care nu le pot controla.

    îmi plac furtunile.

  6. Primavera says:

    dar eu n-am “acasa”. Deja si inca. Deja, pentru ca la mama/bunica e “acasa la mama/bunica” insa nu la mine/
    Inca, pentru ca astept cu infrigurare sa se stringa roata vreo doua conditii ca sa ma pot considera acasa unde mi-i lucrul, cafeaua, mai recent – inima…

  7. Viktoria says:

    Corect ai spus ca “acasa e feeling-ul”. Cel putin, pentru mine: nu locuri, nu oameni sau…si locuri, si oameni. Poate sa iti fie dor, concomitent, si de locurile pe unde ai hoinarit, te-ai distrat, ai invatat, ai legat primele prietenii, ornamentul ala neschimbat de pe tapet din casa parinteasca, imaginea portii.. Poate sa iti fie dor si de oamenii dragi pe care i-ai lasat undeva departe si de care iti amintesti cu placere, dar si amar al despartirii… Si tot dorul asta sa “aiba” loc intr-un cu totul alt mediu unde, la fel., te simti bine, ti-ai bacut dusul fierbinte, iti bei cafeaua sau te pregatesti sa mergi la munca. Toate impletite, care iti dau acel feeling despre care spuneam, cu care te-ai obisnuit si te multumeste intru totul.. asta insa e important – sa te simti tu ok cu tine, in armonie, (oricit ar dura asta) iar daca locul e nepotrivit si persoanele nu sunt right, astea se pot oricind schimba, cu un pic de curaj
    Veti spune ca e idealist si ca nu e posibil, ca in povestea cu “dupa doi iepuri odata”. E posibil insa, eu cel putin am simtit-o. Nu e permanent, dar daca iti faci un check din asta emotional periodic si esti multumit de combinatie, atunci e ok – esti acasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s