Cind eram odata mica, hotarisem sa invat a merge cu bicicleta. Pentru acest scop nobil am apelat la mai marii in arta respectiva: Andrei si Vadim, 12, respectiv 13 ani.
Cei 2 maestri mi-au dat in maini bicicleta enorma si cu indemnul: “mergi doar inainte, ai sa 
vezi ca e simplu” m-au suit pe bicicleta si m-au invirtit de 2 ori de-a lungul drumului. Dupa o mini sesie foarte boring de conduite accompagnée eu am prins la curaj si am zis: “Gata, eu vreau singura sa merg” si m-am indreptat spre un mini delusor din apropiere, unde drumul era drept si pustiu, ce-i drept in panta.. Nu mai tin minte cum, dar cind coboram cu bicicleta in plina viteza cu Andrei si Vadim alergind disperat din urma mea, ma gindeam.. ohh shiiiit, вот я полетела..
Apoi desigur am umblat vara intreaga cu tatuaje verzi (зелёнка) pe tot corpul. Noroc ca era caldura mare si asfaltul parca mai moale: membrele mele au ramas la gramada, tot acolo unde au fost de la inceputuri. Tata mi-a adaugat la bicicleta inca 2 roticele mici ca sa se asigure ca nu mai cad jos. Insa mie, atit de matura si independenta noul tuning mi-a parut mult prea copilaresc, neadaptat la stilul meu de viata. Eu deja aveam noi planuri grandioase: ma interesam de skateboard.
Azi sunt mare, dar la fel, ma amestec in chestii mai complicate decit as putea descurca si din profunzimele unui stres continuu imi zic: вот я полетела!!! Doar ca acum, nu ma pot opri.
yo! let’s make a team!
Asa ca zboara sanatoasa, viseaza, incearca, cazi, ridica-te, invata din asta, experimenteaza. It is so funny!!!