E bine cind vezi lumea cu ochi trezi de clarvazator. Judeci corect, ai dreptate mereu, ii vezi pe toti pe fata si pe dos. O casa incepe cu o usa si se termina cu un pod. Iar existenta este o matrice plina de patratele negre si albe printre care tu navighezi cu fata de atotstiutor.
E bine sa cunosti viata in toata splendoarea si intensitatea sa. Sa-i distingi culorile si trasaturile asa de parca le-ai fi stiut inca inainte de a fi iesit de acolo de unde ies toti, inainte de a arunca un prim strigat, cind moasa te ghionteste in spate ca sa scoti un prim « uaaa, iata si eu ».
Dar mai ales e bine sa stii ca nu le vezi pe toate, si ca tot ce crezi a fi verde e doar niste galben diluat cu albastru.
Citeodata intilnesc oameni care stiu imposibil de bine tot ce exista si mai ales cum trebuie de comportat cu tot ce exista. Care, daca le imparti anumite ginduri ceva mai diferite de ceea cu ce sunt obisnuiti sa se confrunte in mediul inconjurator, se vor uita la tine cu ochi de “ei, si-i cu tine”.
Unele dintre persoanele cu adevarat interesante cu care mi-a fost dat sa ma ciocnesc in 
viata, au in cele mai dese cazuri un comportament destul de marginal, si sunt considerati weirdos in cercurile largi de atotcunoscutari. Si ma intreb atunci unde incepe si unde se termina normalitatea universala. Cit de amagitor ne complacem in posturi de atotintelegatori si credem a tine lumea in palma, cind defapt cineva ne are intr-o palma.
Incearca sa fii miop uneori. Petele negre sa-ti para asa, mai surii acceptabile. Vecina aia de la etajul 3 care petrece zilele la intrarea blocului, asteptind sai sara cuiva in cap, sati para chiar neobisnuit de simpatica. Tabloul de 1000 de euro de la buticul de alaturi sa fie doar o mizgilitura de periuta. Semnele de pe strada sa nu mai conteze, sa fie doar un drum, un drum lung, pe care intorci atunci si unde iti vine tie.
Si tu, cit de clar vezi?
“Si ma intreb atunci unde incepe si unde se termina normalitatea universala.”
Simplu…nu incepe si nu se termina niciunde, pentru ca nu exista. “Normalitatea” e ceva ce se conformeaza cu o serie de regului, care ele reguli se schimba cu timpul. Un exemplu despre asemenea reguli gasesti in Animal Farm (…si la mine pe blog, intr-una dintre postarile mai vechi).
De asemenea ce e normal pentru unii s-ar putea sa fie anormal pentru altii (vezi poligamia, acceptata de musulmani si neacceptata de crestini).
Asadar, eu zis ca nu-ti mai sfarmi capul cu dilema asta, sa-ti definesti “normalitatea” ta si de-acolo mai la vale, om vedea.