Exista zile in care totul merge pe dos. Parca nu ai avut intentia , dar uite toate merg invers. Si seful se uita mai rau la tine, si imprimanta se blocheaza la momentul nepotrivit si intreaga omenire pare mai strimba ca niciodata. Cutia postala e inundata de mesaje care asteapta procesare mintala, iar zeci de notite “to do” invadeaza ecranul. Ai 5 sedinte in 3 cladiri diferite, iar tu inca ai de finisat studiul de piata. Procesezi, sortezi, prioretizezi, atribui, trimiti, stergi.. si iar de la inceput.
In asa zile vreau sa ies din cladire si sa merg. Sa merg si sa nu ma mai opresc. De-a lungul soselei, pe linga case, gradini, parcuri, cimpii, paduri. O fac uneori. Si ajuta. Nimic nu ajuta mai bine. Dupa nici un kilometru pe jos deja te trezesti din nesimtirea ta nervoasa si-ti vine sa-ti dai o palma ca esti asa usor dus de valul emotiilor si a rutinei.
Omul este un animal social care se inchide in custile civilizatiei, traind in ele cu cea mai profunda convingere ca mereu a fost si va fi asa. Uneori se gaseste vreo specie mai salbatica care reuseste sa sparga zavorul si sa fuga la libertate. As vrea sa fug si eu cindva. Dar voi fi oare destul de salbatica?
Snap out of this shit, девочка Асоль
I’m here with U !
Asta de la tuaregul pierdut prin pustii, departe de mesopotamia?
evadarile sunt intotdeauna binevenite, in special in momente cind ai impresia ca nu mai poti.. momente de respiro trebuie luate, iar daca sa ne gindim bine, noi toti venim de acolo din salbaticie … civilizatia nu s-a cladit deodata… si e normal, ca uneori gena salbaticiei sa se faca vizibila si sa incepea rebeliunea…
e normal…
salbaticia nu va dura mult, pt ca am fost antrenati de mii de ani ca omul este un animal civilizat si ca le poate pe toate. poate trece si de rutina…
rat race – bad. rutina – nu neaparat
evadarea unuia poate fi plictis strashnic pentru altul. totul este relativ. principalul e sa stii sa faci diferenta dintre ce-i important si ce nu prea. in plus, sa nu uiti ca ceea ce conteaza astazi poate fi lipsit de orice insemnatate maine 
Chiar la asta ma gandeam si eu … mai ales dupa ce am vazut iar, in trecere, Ziua Cartitei.
Cat de mult seamana zilele intre ele.