Bila neagra
Sunt momente in care te simti ireversibil singur, solitar, unul/una in tot universul. Nu e din cauza ca chiar nu e nimeni. E mereu cineva chiar in camera de alaturi, de partea cealalta a peretelui, privind televizorul sau fumind o tigara. Motivul e in constientizare. Suntem singuri, adica unul/una. In fata lumii, in fata vietii, in fata celorlalti, in fata gropii. Uneori ne apropiem de alte suflete, ne salutam, ne dam mina, ne iubim, ne urim, ne despartim, ne revedem, ne uitam.
Cineva spunea ca existe suflete pereche. Unde sunt ele ? In ce masura pot doi oameni avea sorti impletite atit de strins incit sa aiba o singura cale ?
Singuri am venit pe lume, singuri vom pleca. Nu e o nota trista in ceea ce spun. E doar o 
constatare. Cineva imi va reprosa ca gresesc amarnic. Dar eu as spune ca greseste el, cind se inconjoara in fiecare zi cu mii de obiecte utile, interesante, oameni, discutii, lucru, efort, informatie, toate pentru a uita de el insusi, a uita macar pe o clipa ca in aceasta lume e singur. El cu sine in fata universului.
Bila alba
Singuratate. Majoritatea populatiei pe pamint imbraca acest cuvint in straie de traur si il plaseaza intrun decor gri, de case parasite, delasare, depresie.
Iubesc singuratatea. Explic: gasesc o placere deosebita in a ma regasi singura. Eu si cu spiritul meu, in care nimeni in afara de mine niciodata nu va trai. Consider ca omul poate sasi fie sine insusi suficient. Omul reprezinta o lume in sine. Doar ca aceasta lume nu e usor de descoperit. Multi se tem de ea, nu au cind, nu vreau. Prefera sa descopere alte lumi. Normal, e mai simplu sa iei de la altii decit sa dai tie insuti din tine.
Imi place sa fiu singura in universul meu. Pot respira de la oameni, de la cuvinte, sunete, vibratii a mii de alte suflete care ma invadeaza in fiece zi. Sa cad pe ginduri si sami rup un gind, nu un picior.
Si tu, in ce relatie esti cu singuratatea?
eu privesc momentele de singuratate ca pe timpul petrecut cu mine insami, unde nimeni si nimic nu ma deranjeaza, eu unt cu propriul meu eu. Doar eu si cu mine:)
Desi sunt o fire comunicabila, imi plac si chiar uneori simt necesitatea arzatoare de a ma retrage si a fi singurica, cu gindurile, amintirile, iluziile, visile, planurile mele, etc.
Cred ca cei care fug de singuratate, fug si de sine, fug de propriul suflet, nu se pot descoperi pe ei insusi, sau le este frica.
de cele mai multe ori, si am observat asta in ultimul timp, singuratatea ma face sa devin mai productiva
. daca raman in mediul meu de zi cu zi, nu-mi pot indeplini obiectivele propuse, cu rezerva de timp alocata, mereu apare ceva neasteptat si imi da peste cap unele
lucruri.
Cel mai fain lucru. Sa te uiti in gol pe geam si sa incerci sa nu te gandesti la nimic.
Evident nu poti face asta decat singur.
Singuratatea mea trebuie sa fie completata de o cafea indulcita doar cu lapte si cu o tigara. Singuratatea mi-a devenit in ultima vreme cea mai buna prietena, ce ma insoteste de regula pe insula rece a Europei. Cand ajung insa pe strugurele moldav, singuratatea capata o alta forma, mai placuta parca, mai fugara si mai activa.
vrem sa fim singuri, dar undeva aproape de sufletele dragi
atat de adevarat…
mi-e dor de casa
Lonely, but not Alone
Cand sunt tineri oamenii își caută perechea, iar apoi încep a se sufoca de atata dragoste si incep a-si dori iar sa fie singuri.