Cind e prea tirziu?

Unde incepe prea tirziu? Cine hotaraste cind e devreme si cind a trecut limita? Ma gindesc la viata si la toate lucrurile pentru care impunem un prea tirziu ca sa le mai facem. Nu intentionez sa fac teorii filozofice despre notiunea timpului si perceperea acesteia de catre individ. Si nici despre cind trebuie sa te nasti, mariti, faci copii si sa mori. Am sa va povestesc o istorie adevarata. Mi-a spus-o la o cafea o cunoscuta.

Matusa cunoscutei mele, Cecile, e o femeie obisnuita, nici tare rupta din soare si nici urita. Nu a facut niciodata cariera stralucitoare, dar nici sa se plinga de parcursul profesional. Cind era mai tinerica se indragostise foc de un baiat, Fabrice. Era totul romantic, frumos, se iubeau ei foarte mult si le parea toata viata inainte. Pina intr-o buna zi, cind alesul ei a primit o oferta buna de lucru undeva prin Polinezia franceza (adica hat in coltul celalalt de lume). Fabrice a venit bucuros s-o anunte pe Cecile a noastra ce bucurie a dat peste capul lui si cit de bine o sa fie sa lucreze ziua pe o insula paradisiaca, iar seara sa bea tequila, rom si alte bauturi bune pentru sanatate, pe malul marii. Bucuria repede a trecut in scirba. Cecile a noastra nu avea curajul sa plece atit de departe si nutrea alte planuri de viata. Unde mai pui ca era inca prea tinerica, si familia ei imediat a zis un nu hotarit. Curind au inceput certuri serioase si intr-o zi, Fabrice nu a mai rabdat, si-a umplut valiza cu camesi colorate si palarii de paie, si dus a fost pe o aripa de avion.

Cecile a ramas singura si plina de dor. Dar viata vindeca multe, Cecile s-a luat cu facultatea, prietenii, lucrul. Asemeni unui castel de nisip, iubirea ei parea departe si ireala. Uneori, cind se uita prin harti de geografie cauta cu privirea insula pe care traia Fabrice si inima ii zvicnea a ceva inabusit, trist, irecuperabil. Peste citiva ani a aparut Thomas. Barbat serios, atent, interesant. Toti au inceput sa le zica ca sunt asa de sweeeet impreuna, ce mai, cuplu perfect. Apoi si Cecile a inceput sa creada ca are Thomas ceva deosebit, se simte bine cu el, si de ce sa nu petreaca chiar toata viata alaturi. Urmeaza casatoria, luna de miere, casa noua, lucru, rutina, primul copil, al doilea copil, lucru, casa, lucru, vacanta, casa, lucru. Ritmul vietii i-a prins pe Cecile si pe Thomas in mrejele sale. Copii cresteau frumosi, destepti. Copiii erau viata.

Dar dupa un timp lucrurile s-au schimbat drastic. Odraslele au plecat de acasa : la studii, la lucru. In weekend, apartamentul parea pustiu. Cei doi si-au dat seama ca nu mai au ce sa-si spuna. Se deprinsesera sa traiasca impreuna, sa duca grijile cu bravura si sa faca planuri pentru copii. Toata lumea zicea ca sunt un cuplu perfect, ca sunt o familie de invidiat. Acum insa viata isi pierduse sensul. O data cu plecarea copiilor cuplul lor le parea doar o umbra, ce a disparut mult inainte ca ei sa observe.  Iar ei, asemeni unor straini care au ramas blocati la aceeasi statie de tren. Intr-o zi Thomas nu s-a intors acasa. Hirtiile de divort s-au semnat prin avocati, la distanta, fara multa vorba. Peste vre-un an Cecile a aflat ca Thomas isi gasise pe alta.

Cecile a trait singura inca timp de vreo 5 ani de zile. Isi dedica timpul nepotilor, prietenelor.. cam ce ne imaginam noi ca face vreo femeie de vreo 55 de ani cind are mult timp liber. Isi luase si un caine cu care se plimba serile prin cartier. Drumul cel mai sigur spre o batrinete linistita.

Insa iata ca intr-o zi luminoasa de primavara Cecile primeste o carte postala din Taiti. Fabrice, care intre timp se casatorise de 2 ori si divortase tot de atitea ori, ii scria ca vine pe o saptamina sa-si vada niste rude in Franta si ca tine mult sa o revada.

Ultima data cind a intilnit-o cunoscuta mea pe Cecile, aceasta statea in parc cu catelul. Parcul era aglomerat si galagios,  dar matusa parea absenta. I-a povestit indelung cum a intilnit un barbat bronzat, ridat. Nici nu-l recunoscuse imediat, pina in momentul in care au inceput sa discute despre nimicuri de toate zilele si a simtit ca in fata ei era tot acelasi Fabrice pe care il cunoscuse cu vreo 35 de ani in urma.

Peste vreo luna, in vizita la parinti, cunoscuta mea s-a pomenit cu catelul matusei in prag. Insasi stapina nu se vedea nicaieri. Parintii i-au spus ca le lasase patrupedul in grija, iar singura a plecat in Taiti. Mai tirziu avea sa afle ca e din nou cu Fabrice. Nu s-au casatorit, dar traiesc impreuna si o cheama sa vina la ei  in vacanta, sa petreaca serile pe malul marii.

Si deci.. cind e prea tirziu?